joi, 1 iunie 2017

Muntii Ciucas in doua zile: Creasta Zaganului



Ziua 1 - 1 Aprilie 2017 - Cheia (865 m) - Piscul Turiştilor - sub Vf. Zăganu (1817 m) - Vf. Gropşoarele (1883 m) - Șaua Gropşoarele (1665 m) - Cabana Vârful Ciucaş (1595 m)

Chiar daca ne-am bucurat de munte iarna aceasta mergand la snowboard, in sinea noastra tanjeam dupa planuitul traseelor si momentele de surprindere pe care ni le oferea drumetiile montane. Stiam deja unde o sa fie urmatoarea aventura, ne intelegeam din priviri. Ne doream de mult timp sa ajungem in Ciucas, dar niciodata nu prea am avut ocazia. Ei bine, de data aceasta, Ciucasul a fost prima drumetie pe anul 2017. Ne-am planificat atent zilele libere si cum sa ajungem acolo, desi pana la urma am plecat cu masina, si ce traseu sa parcurgem.
Cosmin venise si el din nou in concediu in Romania si, ca de obicei, stiam deja ce activitate o sa avem in urmatoarele zile :).
Am plecat, ca de obicei, vineri dupa masa, dupa munca si inevitabil am dat nas in nas cu aglomeratia dinaintea weekendului. Deja ne gandeam ca o sa ajungem tarziu, dar macar atunci nu urma sa facem nimic in afara sa ne cazam.
Am ajuns in Cheia in jurul orei 8, dar nu inainte sa facem un mic popas la barajul Maneciu pentru o mica gustare (eram lihnitaaa) si pentru a admira peisajul din jurul nostru. In poza nu am reusit prind ceea ce surprindea ochiul nostru, dar va asigur ca se vedea suuuuuperb.


Pauza de gustare! in care ne-am facut si un prieten patruped :D


Asta mic era un curios mare :))


 Theo a vrut poza artistica :))


Drumul spre Cheia devenea tot mai frumos, cu tot cu serpentine, chiar daca Theo, fiindu-ne sofer, nu prea se bucura de ele :)), dar cu siguranta privelistea din fata noastra ii mai dadea energie si voie buna, in ciuda faptului ca oboseala incepuse sa se instaleze. Am ajuns aproape pe lumina in Cheia si ne-am cazat la hotelul cu acelasi nume, dupa care am coborat imediat la masa si ne-am retras in camere.
Ne-am trezit la o ora decenta dimineata si am pasit imediat pe balcon ca sa vedem ce priveliste avem si wow! am ramas foarte placut surprinsi :D  A urmas rutina de dimineata, cafea, mic dejun, facut bagajul si am plecat la drum spre noua Cabana Ciucas, urmand marcajul de Cruce Rosie, care duce spre Creasta Zaganu - Gropsoarele - Varful Gropsoarele.



Am inceput bine traseul, deja il pierdusem :)), pentru ca nu gaseam marcajul, desi pe harta ne arata ca ne aflam unde trebuie, dar de fapt eram in paralel cu el, dar pe bune ca nu il gaseam. Asa ca am tot mers in paralel cu el, gandindu-ne ca sigur o sa il intersectam si din fericire asa a si fost. Asadar, traseul nostru a inceput pe Cruce Rosie, prin padure, pe unde ne-am intalnit si cu alti iubitori de munte, dar si cu motociclisti care faceau offroad. Asa a continut drumul pana cand am ajuns la Stana Zaganu, unde am facut pauza de mancare si odihna. Si pauza de slanina pentru baieti, sa fie clar, niciodata nu plecam fara slana si fara ceapa!


Aici am poposit cam jumatate de ora, am mai facut poze, eu am stat intinsa pe iarba si m-am bucurat de tot ce aveam in jur. Vremea era absolut superba, un cer senin si cativa nori albi pierduti pe aici, pe acolo si muuuuuulte flori!



 Nu ma strambam, doar imi venea soarele in ochi :))


 Dupa ce am mai pierdut vremea pe la stana, am pornit la drum spre Creasta Zaganului si cu cat avansam cu atat se facea mai vizibil abruptul Zaganului. 


Cand a vazut zapada, Cosmin era in culmea fericirii. Locuind de foarte mult timp in Anglia, nu mai avusese parte de foarte mult timp de zapada.


 Poza artistica cu Theo, cu coltii Zaganului in dreapta. Daca avea o bere in loc de apa, aproape ca era bun de reclama :))


Theo si Cosmin


Aici am mai facut inca o pauza de poze, era un punct de belvedere mult prea fain ca sa nu facem asta. In mare parte, de asta pierdem noi mult timp pe traseu, din cauza mea si a pasiunii pentru fotografie. Hai sa fim seriosi, cum sa nu vrei asta cand esti inconjurat de atata frumusete?




Dupa pauza artistica, ne-am continuit drumul catre Gropsoarele, nu inainte sa trecem pe sub Vf. Zaganu, care se afla inainte de portiunea de lanturi, numita chiar La lanturi si Poarta de Arama, care este o poarta de stanca modelata de vreme. La Lanturi nu este o zona deloc dificila, dar ca de obicei asta nu inseamna ca nu trebuie atentie. Lanturile faciliteaza mult trecerea, deci nu ar trebui sa va faceti griji, doar bucurati-va de ea. :)


 Varful Zaganu fiind inaccesibil, traseul trece pe sub el.


Superb, nu-i asa? :)


In drum spre Gropsoarele!


Din pacate, nu gasesc pozele facute la Vf. Gropsoarele, dar o sa le mai caut. Aici am facut un popas de odihna, am mancat si am stat intinsi. Chiar as fi dormit nitel, vremea fiind foarte placuta si cu atata liniste in jur...

 Lasa-ma sa te pup! :))


Poza de grup :D


Mai departe am mers spre zona La Rascruce, care intersecteaza traseul pe Triunghi Rosu care duce spre Cabana Muntele Rosu. Noi insa am continuat sa mergem spre Saua Gropsoarele si Chirusca, in directia Cabanei Ciucas. Cam de aici porneste un drum prin jnepenis. Pentru noi a fost pe alocuri enervant si din cauza faptului ca era si zapada si din start era mai alunecos si mai ales ca riscai sa iti intre piciorul in zapada pana la genunchi. Cred ca am patit-o de cel putin 5 ori :)) plus vreo 3 cazauri in fund urmate fiecare de cate o criza de ras. Macar ne simteam bine si stiam ca mai avem putin pana la cabana.


Prin jnepenis si zapada in drum spre cabana




 Pe inserate :)


Heeeey, uiteeee, se vede cabanaaa! In sfarsit! 


Si cam asa s-a incheiat prima zi de traseu, o zi frumoasa de primavara pe munte. A doua zi urma Vf. Ciucas si daca si vremea va fi la fel, cu siguranta o sa fie o experienta faina! :)




Subscribe to Our Blog Updates!




Share this article!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML