Harghita Rurala - Ziua 1.

Ziua 1. Toplita

Ce surpriza! Eu si Theo iar ne aflam in Gara de Nord, asteptand entuziasmati trenul catre Toplita. Stiam ca ne asteapta un drum luuuung, dar asta nu ne impiedica sa fim nerabdatori sa ne indreptam in inima tarii. Am plecat luni, pe 3 oct 2016, trenul fiind la ora 18:00. Era destul de obosita, iesind in dimineata respective de pe tura de noapte si a trebuit sa ma duc la deschiderea anului universitar. Planuiam sa dorm 2-3 ore cand ajungeam acasa, dar nu eram sigura daca ma mai trezeam asa ca am preferat sa imi gasesc ceva de facut ca sa nu adorm. Pana la urma entuziasmul m-a tinut treaza si chiar am ajuns devreme la gara. Mi-am mai verificat bagajul de cateva ori, mi-am luat un termos cu o canitate dubla de cafea la mine si am plecat spre gara unde l-am asteptat pe Theo.

Drumul a fost lung si parca a trecut destul de greu. In compatiment am mai stat cu o doamna si un domn care coborau in Gheorgheni si am mai schimbat cateva vorbe cu ei. Cand mai aveam cam o ora si ceva pana cand ajungeam am si reusit sa dorm putin.

Cand am ajuns in Toplita, cam pe la 23:30 era destul de frig si pustiu. Daca am zarit 3 oameni era bine. Drumul era putin ciudatel de la gara pana in centru si cum am zis, nicio tipenie de om. Ne-am cazat la Hotelul Mures, situat cam in centrul Toplitei, care ni se parea la fel de pustiu precum strazile. Dusul si somnul dulce au fost binevenite dupa atatea ore petrecute in tren.

De dimineata am luat micul dejun la hotel, dupa care ne-am plimbat prin oras, profitand de timpul limitat pe care il aveam inainte de trenul care avea sa ne duca in Deda Bistra.

Urmatoarele poze sunt facute intr-un cimitir, dupa cum se vede, dar din pacate nu imi amintesc numele si nici nu am reusit sa gasesc prea multe informatii despre el.

Era foarte liniste si ingrijit locul, iar privelistea care se deschidea cand ajungeai sus era foarte frumoasa.

Desi fiind un loc destinat celor trecuti in nefiinta, avea un aspect placut de gradina, reprezentand o oaza de liniste pentru cei care ajung aici.

Mai departe am continuat sa colindam orasul, care acum era plin de oameni la fiecare pas, care mai de care grabiti si mai curiosi cand vedeau doi viezuri cu ditamai rucsacurile in spate. Nu cred ca am avut timp sa facem cunostinta cu toate locurile din oras, dar in schimb am mai vizitat un cimitir (da, inca unul) si anume Cimitirul Militar Sovietic.

Aici ne-am facut si 2 prieteni simpatici care ne-au tinut companie cat timp am vizitat micul cimitir, doi caini care nu ne mai lasau in pace.

Dupa scurta vizita aici, ne-am mai plimbat alandala prin oras si ne-am dus sa cautam un local unde sa mancam. Deja nu prea mai aveam mult timp la dispozitie si cum am terminat de mancat, am pornit rapid spre gara. Noi avem un obicei cu intarziatul la tren si aproape mereu suntem la limita. Pana nu o patim, nu cred ca ne invatam minte :))

Alte poze facute prin Toplita: