marți, 9 august 2016

Zilele 1 si 2. Pe cararile Bucegilor

Data: Primul weekend din August 2016
Locatia: Muntii Bucegi, Vf. Omu si Babele
Compania: Viezurii



Plecare din Busteni, pe traseul ce incepe de langa Caminul Alpin, spre Valea Cerbului si Poiana Costilei.
Ne era dor sa mergem pe munte si sa mai stam cu ei la o vorba, doua prin codru, sa mai povestim povesti necunoscute la o gura de izvor rece. Asa ca ne-am facut rucsacurile, am cumparat biletele de tren si am pornit spre o noua aventura.
Am ajuns seara in Busteni, ne-am cazat si am iesit sa mancam la restaurantul Rustic, la care mergem de fiecare data cand ne aflam acolo. Au mancare foarte buna la niste preturi super ok, recomand!

Dupa cina ne-am mai plimbat prin oras, adica drumul catre cazare, caci aveam ceva de mers, dar era foarte placut afara si era mai degraba o placere. Am stat la Pensiunea Sandra, care se afla in apropiere de partie. Doamna de la cazare este foarte amabila, poate vorbi putin mai mult uneori, dar are intentii bune, plus totul este curat si aveti totul la indemana. Mai multe informatii se poti gasi in linkul de mai jos.

http://www.booking.com/hotel/ro/casa-sandra.en-gb.html?

Nu am stat mult pana cand am dat stingerea. Personal, cand stiu ca a doua zi plec undeva si fac ceva interesant, nu pot dormi aproape deloc. Din fericire nu a fost cazul, am adormit instant si m-am trezit plina de energie.

A doua zi, in jurul orei 10 - 10 si jumatate am pornit pe traseul de langa Caminul Alpin si am tot urcat prin padure catre Poiana Costilei. Ne-am miscat destul de repede, singura pauza facuta fiind de 2 minute pentru a bea apa. Am stat si cu ochii in patru si mai dadeam un fluier. Nu eram panicati din pricina ursilor (chiar daca personal avusesem recent o intalnire cu un domn pe poteca), dar mai bine sa fim in siguranta.

Cand am ajuns in Poiana Costilei, ne-am oprit ca sa mancam si sa bem apa. Era foarte liniste si o vreme foarte frumoasa, mai ca ne venea sa ne intindem undeva pe iarba si sa tragem un pui de somn. Pana la urma unde era graba? Voiam sa ne bucuram de tot ce era in jur, ca eram acolo, nu sa simtim ca eram doar in trecere.

Cateva poze de pe traseu:








Cand iesi in golul alpin, ai o panorama de iti taie rasuflarea. Bucegii in toata splendoarea lor, mai ca vrei sa te trezesti in fiecare dimineata alaturi de privelistea asta.

Theo - probabil ii era foame





Theo fiind fotogenic :))


Am mai facut cateva pauze scurte pe drum pentru mici gustarele. Chiar ne intalnisem cu mai multe grupuri de oameni alaturi de copii care coborau. E frumos cand ii initiaza de mici si ii invata sa aprecieze natura, sa respecte muntii, de asemenea si oamenii intalniti pe traseu.



Traseul nu este neaparat greu, chiar nu este, dar poate parea destul de lung si anevoios, mai ales cand apare elementul surpriza si anume ceata si una foarte deasa de nu prea mai vedeai nimic in jurul tau. Fara sa ne dam seama, am pierdut traseul de doua ori si parca aveam impresia ca, din pricina cetii, pur si simplu nu mai ajungem odata. Bine ca de fapt ne aflam sub creasta si cam in 10 minute am iesit din ceata si am zarit in fata noastra Cabana Omu. Mare bucurie am mai simtit!

Ajunsi in sfarsit la Omu, ne-am odihnit, am mancat, ne-am hidratat si am facut poze - nu prea multe, ochiul absoarbe cel mai bine.



Theo si pateul :))










In mare parte, traseul a fost lipsit de probleme, fara semne de Mos Martin care ar fi putut sa ne surprinda, dar cu siguranta ne-a admirat de la departare. In schimb, am avut ocazia placuta de a vedea cateva ciute care alergau de colo-n colo, dar din pacate nu le-am putut surprinde in poze, dar cu siguranta momentul a fost savurat mai bine decat a lua repede aparatul pentru a le fotografia, pierzand astfel momentul.

Din nefericire, am cam pierdut notiunea timpului si ne bazam mai mult pe telecabina de la Babele, de care stiam ca se inchide devreme, dar am avut noroc ca era coada destul de lunga si chiar am mai stat in jur de 2 ore ca sa asteptam. Cum am ajuns jos ne-am oprit sa mancam la acelasi restaurant si dupa sa ne retragem la odihna. A doua zi urma o noua aventura. :)





"Oriunde-ai fi, răspunde la a lor chemare"




Subscribe to Our Blog Updates!




Share this article!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Return to top of page
Powered By Blogger | Design by Genesis Awesome | Blogger Template by Lord HTML